Pamfletul de serviciu MOFTURI... CULTURALE Pag. 16
DIN CUGETĂRILE UNCHIULUI SAVIN
,,Bă fraţilor, am ajuns că se ceartă hoţii de ieri cu hoţii de azi, care să fie hoţii de mîine!''
Dă-i votu, să-ți arate cotu...
Cîtu-i lumea ne-i vedea,
pensia ce-i merita !...
La spital dacă te duci,
Crăciunu nu-l mai apuci!
Masca-i bună la tîlhari,
Da și la hoții ăi mari !!
Pensia dacă mi-i da,
Poate că votul ți-oi da...!
Cînd să zici că-ți mere bine,
Vezi că-i aoleu de tine...!
Voi mîncaț´ din zăce oale,
N-ați avea carne-n sarmale,
Da vă dăm ce ne-aț dat nouă,
Ca să vă placă și vouă.
Dintre toate pierderile pe care, în 30 de ani, le-am suferit cu sau fără voia noastră, una pare să fie definitorie: acel gen de spirit care vine din spate, de la milenii distanță, cu o încărcătură genetică, culturală și de simțire inestimabile, și care se numește atît de simplu și de formidabil în același timp, SUFLETUL ROMÂNESC !!!
P R O P U N E R E
un nume în jurnalistică
surprinde evenimentul, notează-l, fă poze dacă este cazul şi ai cu ce, comentează-l în scris pe cel mult o pagină şi trimite-ne totul prin e.mail la adresa:
Nu uita să adaugi şi o copie după actul de identitate.
Existenţa unui act de studii în ziaristică nu este obligatorie însă, cunoaşterea aprofundată a limbii române, obiectivitatea şi bunul-simţ sînt de nelipsit !!
Pentru eventuale detalii poţi suna la tel.: 0757 638 613
Ci nu mai plouă astăzi cu poeți,
Dar e furtună cu analfabeți...
Un adevăr care nu mai trebuie demonstrat, și nici nu poate fi contrazis...
Însă aici, un poet despre care nu știam, ,,comite” ceva minunat:
UN POET, DOI POEȚI...
Scrisoare
către ADRIAN PĂUNESCU
Poete drag îți scriu de-aici, din viață,
pe unde mă mai aflu temporar,
încă mi-e bine, dar afară-i ceață
Și nu-i exclus ca-n dânsa să dispar.
Te-am și sunat, cu un prefix de Rai,
să-mi mai trimiți și mie
ce-ai mai scris,
dar telefonul tău e ocupat și, vai,
mă tem că l-ai uitat pe undeva deschis.
Dar nu-i
nimic, n-am să renunț ușor,
chiar de va fi să fie în zadar,
când vin, te apelez interior
Și-am să îți
aduc statuia ta în dar!
Voiam să-ți spun că îmi este mai bine,
dar e tardiv, nu știu cum să-ți explic...
Tu ce mai faci la ora când mi-e dor de tine,
că eu, pe-aici, alerg după nimic...
Să știi că, iarăși, au venit cocorii toamnei ce trecu,
și pleacă-n grabă ierni, și veri, și
primăveri,
degeaba, (însă) dacă nu ești tu
să le mai cânți, așa ca
până ieri.
Şi să mai știi că ne-au băgat în carantine,
o molimă ciudată, ce încă n-are leac...
Adio, te iubesc, rămâi cu bine,
se lasă frica și-ntristarea peste veac!
Dumitru
GRUI
(12.07.2020/ Oltenia, Eterna Terra-Nova...)
P.S.
Așa ni-i scris, Poete, cu toții să murim...
Era să uit, de-l vezi, salută-l pe Vadim!
N.Red. Ne-am permis două-trei intervenții minore, care nu știrbesc cu nimic valoarea poeziei, dar răspund rigorilor versificației... Am păstrat o licență, care ne place tare, ,,...cocorii toamnei ce trecu...”. În rest, poetul este la el acasă...!!!
Cu respect Dumitre, REDACȚIA
Urmează, după ce ne limpezim, ca să vă putem transmite în cuvinte puține, ceea cea ne tulbură prfund,,,
PROGRAMELE CARE ÎȚI LIPSESC
Lucrezi lejer ca un profesionist:
